FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A cînta încetișor, cu jumătate de glas; a îngîna o melodie. Fără să vreau mă pomenesc fredonînd arii uitate. ANGHEL, PR. 189. Doamna B. se gătea... fredonînd aria din vodevilul rusesc. NEGRUZZI, S. I 60. ◊ Fig. Albinele ce vor muri curînd Au început să zboare fredonînd. D. BOTEZ, P. O. 21.

FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre un cîntec, o melodie) Cîntat încetișor, cu jumătate de glas, îngînat.

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredoná vb., ind. prez. 1 sg. fredonéz, 3 sg. și pl. fredoneáză

FREDONÁ vb. (MUZ.) a îngâna, (reg.) a lălăi, a nănăi. (A ~ o melodie.)

FREDONÁ vb. I. tr. A cânta încet (fără cuvinte); a îngâna o melodie. [< fr. fredonner].

FREDONÁ vb. tr. a cânta încet (fără cuvinte); a îngâna o melodie. (< fr. fredonner)

A FREDONÁ ~éz tranz. A cânta încet, fără cuvinte, ca pentru sine; a murmura; a îngâna. /<fr. fredonner

fredonà v. a cânta între dinți cu jumătate glas: a fredona o arie.

*fredonéz v. tr. și intr. (fr. fredonner, d. fredon, cîntare tremurată, d. lat. frĭtinnire, a ciripi). Cînt maĭ încet, așa ca s’aud numaĭ eŭ: un lucrător lucra pe acoperemînt și fredona un cîntec.

FREDONA vb. a îngîna, (reg.) a lălăi, a nănăi. (A ~ o melodie.)