FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. (Franțuzism) Care frapează; bătător la ochi, izbitor. ◊ (Adverbial) Personajele din «O noapte furtunoasă», pe lîngă că au atît de frapant individualitatea lor, apoi sînt și atît de simbolice! IBRĂILEANU, SP. CR. 229.

FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, impresionant. – Fr. frappant.

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. sg. frapántă, pl. frapánte

FRAPÁNT adj. izbitor, surprinzător, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.)

FRAPÁNT, -Ă adj. Bătător la ochi, izbitor. [Cf. fr. frappant].

FRAPÁNT, -Ă adj. bătător la ochi, izbitor, șocant. (< fr. frappant)

FRAPÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care frapează; cu proprietatea de a produce o impresie vie; izbitor. /<fr. frappant

frapant a. care face o vie impresiune, care bate la ochi, izbitor (= fr. frappant).

*frapánt, -ă adj. (fr. frappant). Barb. Izbitor, surprinzător, bătător la ochĭ.

FRAPANT adj. izbitor, surprinzător, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.)