FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.

FORJÁT, -Ă, forjați, -te, adj. (Despre metale sau aliaje) Lucrat prin forjare. ◊ Fier forjat = oțel lucrat cu ciocanul în diferite forme și întrebuințat în ornamentație. – V. forja.

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.

FORJÁT, -Ă, forjați, -te, adj. (Despre metale sau aliaje) Lucrat prin forjare. ◊ Fier forjat = oțel lucrat cu ciocanul în diferite forme și întrebuințat în ornamentație. – V. forja.

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei.

FORJÁT, -Ă, forjați, -te, adj. (Despre metale sau aliaje) Lucrat prin forjare. ◊ Fier forjat = oțel lucrat cu ciocanul în diferite forme și întrebuințat în ornamentație. Printre casele de zid... cu cîte două porți în gardul înalt de fier forjat din fața peronului, se arătau altele scunde. DUMITRIU, B. F. 91.

forjá (a ~) vb., ind. prez. 3 forjeáză, 1 pl. forjắm; conj. prez. 3 să forjéze; ger. forjấnd

forjá vb., ind. prez. 1 sg. forjéz, 3 sg. și pl. forjeáză, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. forjéze; ger. forjând

FORJÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. forger].

FORJÁT, -Ă adj. (Despre metale) Lucrat prin forjare. ◊ Fier forjat = oțel lucrat cu ciocanul în diferite forme și întrebuințat în ornamentație. [< forja].

FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger)

A FORJÁ ~éz tranz. (metale, aliaje etc.) A prelucra prin deformare plastică sub presiune. /<fr. forger