Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru forjare

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.
FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.
FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei.
FORJÁRE, forjări, s. f. Acțiunea de a forja. Forjarea oțelului se face la cald sau la rece.
forjá (a ~) vb., ind. prez. 3 forjeáză, 1 pl. forjắm; conj. prez. 3 să forjéze; ger. forjấnd
forjáre s. f., g.-d. art. forjắrii; pl. forjắri
forjá vb., ind. prez. 1 sg. forjéz, 3 sg. și pl. forjeáză, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. forjéze; ger. forjând
forjáre s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări
FORJÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. forger].
FORJÁRE s.f. Acțiunea de a forja (1) [în DN] și rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor. [< forja].
FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger)
A FORJÁ ~éz tranz. (metale, aliaje etc.) A prelucra prin deformare plastică sub presiune. /<fr. forger

Forjare dex online | sinonim

Forjare definitie

Intrare: forja
forja verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: forjare
forjare substantiv feminin