12 definiții pentru forjare
FORJÁ, forjez,
vb. I.
Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din
fr. forger. FORJÁ, forjez,
vb. I.
Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din
fr. forger. FORJÁ, forjez,
vb. I.
Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei.
FORJÁRE, forjări,
s. f. Acțiunea de a forja. Forjarea oțelului se face la cald sau la rece.
forjá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 forjeáză, 1
pl. forjắm;
conj. prez. 3 să forjéze;
ger. forjấnd
forjáre s. f.,
g.-d. art. forjắrii;
pl. forjắri
forjá vb., ind. prez. 1 sg. forjéz, 3 sg. și pl. forjeáză, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. forjéze; ger. forjând forjáre s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări FORJÁ vb. I. tr.
1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului.
2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. forger].
FORJÁRE s.f. Acțiunea de a forja (
1) [în DN] și rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor. [<
forja].
FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (
fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger)
A FORJÁ ~éz tranz. (metale, aliaje etc.) A prelucra prin deformare plastică sub presiune. /<fr. forger Forjare dex online | sinonim
Forjare definitie
Intrare: forja
forja verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: forjare
forjare substantiv feminin