FLOTÍLĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri, uneori și pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală. 2. (Înv.; adesea determinat prin „de aviație”) Unitate în aviația militară, corespunzând regimentului din armata de uscat. – Din fr. flottille.

FLOTÍLĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri, uneori și pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală. 2. (Ieșit din uz; adesea determinat prin „de aviație”) Unitate în aviația militară, corespunzând regimentului din armata de uscat. – Din fr. flottile.

FLOTÍLĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare, care acționează de obicei pe fluvii, pe lacuri și uneori în vecinătatea litoralului. N-a făcut armata la flotilă? DUNĂREANU, CH. 21. 2. (Învechit, determinat prin «de aviație») Unitate în aviația militară corespunzătoare regimentului din armata de uscat. Îndată ce-au început ostilitățile, am intrat la o flotilă de aviație. SADOVEANU, P. M. 22.

flotílă s. f., g.-d. art. flotílei; pl. flotíle

flotílă s. f., g.-d. art. flotílei; pl. flotíle

FLOTÍLĂ s.f. 1. Unitate navală militară care acționează pe fluvii sau pe lângă litoral. 2. Veche denumire a regimentului de aviație. [Cf. fr. flottille, it. flottiglia].

FLOTÍLĂ s. f. 1. mare unitate navală militară pe fluvii sau pe lângă litoral. 2. veche denumire a regimentului de aviație. (< fr. flottille)

FLOTÍLĂ ~e f. 1) Unitate militară navală care acționează pe fluvii, lacuri etc. 2) Grup de nave ce îndeplinesc o sarcină comună. ~ de pescuit. 3) rar Unitate militară de aviație. /<fr. flottile

flotilă f. flotă mică: flotila română.

*flotílă f., pl. e (fr. flotille, d. sp. flotilla, dim. d. flota, flotă; it. flottiglia. Cp. cu cedilă, vanilie, camarilă). Flotă mică.

FLOTILĂ DE AVIAȚIE unitate de aviație care grupează mai multe escadrile de aceeași categorie.