fibrila [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr fibriller] 1 vt A supune un material operației de fibrilare. 2 vi (Med) A prezenta fibrilație.

fibrilă sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 321 / Pl: ~le / E: fr fibrille] 1 (Atm) Fibră (1) mică. 2 (Atm) Element constitutiv al unei fibre (1). 3 (Atm) Element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 4 Parte constitutivă a unor fibre textile.

FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.

FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.

FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.

FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.

FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. Element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile.

fibrílă (parte a unei fibre) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrílei; pl. fibríle

fibrilá vb., ind. prez. 3 sg. fibrileáză

fibrílă s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fibrílei, pl. fibríle

FIBRILÁ vb. I. 1. tr. A supune un material operației de fibrilare. 2. intr. (Med.) A face fibrilație; a avea o fibrilație. [Cf. it. fibrillare, fr. fibriller].

FIBRÍLĂ s.f. 1. Fibră mică. ♦ Element al unui țesut conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unei fibre textile. [< fr. fibrille, lat. fibrilla].

FIBRILÁ vb. I. tr. a supune un material operației de fibrilație. II. intr. (med.) a face fibrilație. (< fr. fibriller)

FIBRÍLĂ s. f. 1. fibră de dimensiuni reduse. 2. element constitutiv al unei fibre. (< fr. fibrille, lat. fibrilla)

FIBRÍLĂ ~e f. Element constitutiv al unei fibre. /<fr. fibrille