ferestruică sf [At: CARAGIALE, S. 148 / V: ~tuică / Pl: ~ici / E: fereastră + -uică] 1-2 (Șhp) Fereastră (cam mică) Și: ferestrică (1-2), ferestruie (1-2), ferestruță (1-2). 3-4 (Șhp) Deschizătură (mică). 5 Spărtură.

ferestuică sf vz ferestruică

FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică.

FERESTÚICĂ s. f. v. ferestruică.

FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică.

FERESTÚICĂ s. f. v. ferestruică.

FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră. Trebuiră... să-l culce pe unul din paturile mari și înalte din odaia cu ferestruici pătrate. DUMITRIU, V. L. 14. Pe ferestruică se vedea în amurg Piatra Teiului. SADOVEANU, B. 121. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. Poarta o deschiz eu: îi știu meșteșugul. Să-i croim ferestruica. CARAGIALE, O. I 291. – Variantă: (regional) ferestúică (ALECSANDRI, C. 26) s. f.

FERESTÚICĂ s. f. v. ferestruică.

ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici

ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici

FERESTRÚICĂ s. v. ferestruie.

ferestrúĭe f., pl. uĭ și -úĭcă f., pl. ĭ. Fereastră mică.

FERESTRUICĂ s. ferestruie.