fecioară [At: MOXA 375/34 / V: (înv) fic~ / Pl: ~re / E: ml fetiola] 1 a Fată care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat Si: virgină, (înv) vărgură. 2 sfa (Bis) Maica Domnului. 3 a (Înv; fig) Pur. 4 (Pop; îs) Fată ~ Fată de măritat. 5 sfa (Ast) Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială, în care se află Soarele la echinocțiul de toamnă. 6 sf Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului. 7 sf (Bot; șîs iarba ~rei) Feciorică (Herniaria glabra).

fecioriță sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 145 / V: ~ciur~ (S și: feciurițe), fic~ / Pl: ~țe / E: fecioară +-iță] 1-2 (Înv; șhp) Fetiță (1-2). 3-4 (Șhp) Feciorea (3-4).

fecioríță, fecioríțe, s.f. (reg.) 1. fată mică; fetiță, feciorea. 2. (înv.) fecioară.

fecĭoáră f., pl. e (dim. d. fată, vechĭ feată, saŭ d. lat. fetiola, d. fêta). Virgină. Al șaselea semn al zodiaculuĭ. Sfînta Fecĭoară, Maĭca Domnuluĭ. – În est fi-. Vechĭ fecĭoríță, pl. e, fecĭoară.