farmacist, ~ă smf [At: DEMETRIUS, A. 106 / Pl: ~iști, ~e / E: farmacie + ~ist cf it farmacista] Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul și distribuirea sau vinderea medicamentelor Si: (înv; azi fam) spițer, (îrg) apotecar, poticar.

FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista.

FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul și distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista.

FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu prepararea, controlul și distribuirea medicamentelor. V. spițer.

farmacíst s. m., pl. farmacíști

farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste

farmacíst s. m., pl. farmacíști

farmacístă s. f., pl. farmacíste

FARMACÍST s. (pop.) spițer, (înv. și reg.) poticăraș, (Transilv. și Bucov.) apotecar, (Ban. și Transilv.) poticar.

FARMACÍSTĂ s. (pop.) spițereasă.

FARMACÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în farmacie. [< farmacie + -ist, cf. it. farmacista].

FARMACÍST, -Ă s. m. f. specialist în farmacie. (< it. farmacista)

FARMACÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană specializată în farmaceutică. /farmacie + suf. ~ist

farmacist m. spițer, cel ce practică farmacia.

*farmacíst, -ă s. (d. farmacie; it. farmacista). Persoană care practică farmacia.

FARMACIST s. (pop.) spițer, (înv. și reg.) poticarăș, (Transilv. și Bucov.) apotecar, (Ban. și Transilv.) poticar.

FARMACISTĂ s. (pop.) spițereasă.