faraon, ~oană [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 52/33 / Pl: ~i, ~oane / E: fr pharaon] 1 sm Titlu pe care îl purtau vechii regi egipteni. 2 sm Persoană cu titlul de faraon (1). 3 sn (Înv) Numele unui joc de cărți (de noroc). 4 smf (Pfm; dep sau irn) Țigan. 5 sm (Pop; euf) Nume dat diavolului. 6 afp (Csnp; îs) Găini ~oane Rasă de găini foarte mici.

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului. Cea mai mare împărăție, după a faraonilor egipteni, a împăraților persieni a fost. SADOVEANU, D. P. 7. Ca să vîneze lei și tigri, girafe și gazele, ba chiar iepuri și cocori, faraonii Egiptului, despoții Asiriei și tiranii perși rădicau în picioare ordii și popoare întregi. ODOBESCU, S. III 79. 2. (Învechit) Numele unui joc de cărți. Ghiță Faraonescu, cel ce și-a pierdut starea în cărți jucînd faraonul... un om cu o casă de copii, care au rămas muritori de foame din pricina lui. ALECSANDRI, T. 1699.

faraón s.m. 1 Titlu purtat de regii Egiptului antic (care se considerau de natură divină și stăpâni deplini ai teritoriului și ai populației țării). ♦ Persoană care avea acest titlu. ♦ Ext. Rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor. 2 (fam., iron. sau glum.) Țigan. 3 Eufem. (pop.) Diavol. 4 Numele unui joc de cărți. • pl. -i. / <slav. фарао(нъ), ngr. φαραώ, fr. pharaon; cf. lat. pharaon, -onis, gr. φαραώ <cuv. egiptean.

faraón s. m., pl. faraóni

faraón s. m., pl. faraóni

FARAÓN s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

FARAÓN s.m. Titlu purtat de vechii regi egipteni. [Pron. -ra-on. / < gr. pharaon, cf. fr. pharaon].

FARAÓN s. m. 1. titlu purtat de regii Egiptului antic. 2. rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor (1). (< fr. pharaon, lat., gr. pharao)

faraón (-ni), s. m. – 1. Titlu purtat de vechii regi ai Egiptului. – 2. Țigan. – 3. Nume al unui joc de cărți. Gr. φαραῶ, prin intermediul sl. faraonŭ, și modern din fr. pharaon (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 370). Explicația sensului 2 este aceeași cu a cuvîntului țigan; cu sensul 3 are pl. faraoane. – Der. faraoană, s. f. (țigancă); faraonit, s. m. (înv., egiptean).

FARAÓN ~i m. 1) (în Egiptul antic; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării. 2) Persoană rea sau poznașă. Un ~ de băiat. 3) pop. (în superstiții și basme) Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; diavol; satană; demon; drac. 4) înv. Joc de cărți, asemănător stosului. [Sil. -ra-on] /<fr. pharaon

faraon m. 1. porecla țiganilor pe cari poporul îi crede originari din Egipt (v. ighiptean); 2. un fel de joc în cărți, la fel cu stosul: și-a pierdut starea în cărți jucând faraonul AL. ║ a. se zice de o varietate de pere: pere faraoane. [Dela Faraon].

Faraon m. numele biblic al vechilor regi egipteni.

Faraoni pl. sat în ținutul Romanului; locuit od. de familii în mare parte catolice: 1500 loc.

faraon s. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

faraon, faraoni s. m. 1. (iron., glum.) țigan. 2. șeful unei bande de hoți.