fabula vit [At: DN3 / Pzi: ~lez E: fr fabuler] 1 A imagina fapte, întâmplări etc., prezentându-le ca reale sau posibile. 2 (Pex) A minți.

fabulare sf [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: fabula] Fabulație (4).

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.

FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.

FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.

*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză

fabulá vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. și pl. fabuleáză

fabuláre s. f., pl. fabulări

FABULÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler].

FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler)

A FABULÁ ~éz tranz. A inventa scurte povestiri alegorice, folosind procedeul personificării. /<fr. fabuler