Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru excursiv

escursiv, ~ă a vz excursiv
excursiv, ~ă a [At: LM / V: (înv) esc~ / Pl: ~i, ~e / E: fr excursif] Care are caracter de excurs (1).
excursív adj. m., pl. excursívi; f. sg. excursívă, pl. excursíve
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
EXCURSÍV, -Ă adj. cu caracter de excurs (1). (< fr. excursif)

Excursiv dex online | sinonim

Excursiv definitie

Intrare: excursiv
excursiv adjectiv
escursiv