exaurient, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, 5 / P: eg-za-u-ri~ / Pl: ~nți, ~e / E: it exauriente] (Rar) Exhaustiv.

exauriént adj. m., pl. exauriénți; f. sg. exauriéntă, pl. exauriénte

EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].

EXAURIÉNT, -Ă adj. care slăbește, epuizează; exhaustiv. (< it. esauriente)