evoluționism sn [At: SCRIBAN, D. / P: ~ți-o~ / E: fr évolutionnisme] 1 Concepție idealistă care respinge ideea dezvoltării revoluționare, în salturi și schimbările calitative în procesul dezvoltării. 2 Concepție filozofică potrivit căreia Universul, Pământul, ființele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evoluție, ele fiind privite din punctul de vedere al acestei dezvoltări. 3 Știință despre dezvoltarea evolutivă a lumii animale și vegetale. 4 (Prc) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și animale, despre transformarea lor unele într-altele Si: transformism. 5 (Îs) ~ plat Concepție mecanicistă care reduce dezvoltarea la o evoluție (2) înțeleasă exclusiv ca o acumulare cantitativă.

EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu de evoluție, care a început odată cu formarea primei celule. 2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionnisme.

EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia Universul, Pământul, ființele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evoluție (dezvoltare) și sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltări. 2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionnisme.

EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Știința despre dezvoltarea evolutivă a lumii animale și vegetale. În biologie, evoluționismul a fost fundamentat în mod științific de către Darwin. 2. Orientare antiștiințifică, idealistă, burgheză care respinge dezvoltarea revoluționară, în salturi, și schimbările calitative în procesul de dezvoltare. – Pronunțat: -ți-o-.

evoluționísm (-ți-o-) s. n.

evoluționísm s. n. (sil. -ți-o-)

EVOLUȚIONÍSM s. (BIOL.) darwinism, transformism, (rar) selecționism.

EVOLUȚIONÍSM s.n. 1. (Fil.) Concepție potrivit căreia schimbările și transformările evolutive din univers și, în special, din lumea vie, sunt obiectiv necesare, având un caracter istoric. 2. Evoluționism plat = concepție mecanicistă, neștiințifică, care reduce dezvoltarea la o evoluție înțeleasă exclusiv ca acumulare cantitativă. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. évolutionnisme].

EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. concepție după care universul, ființele, societatea etc. sunt supuse unui proces continuu de evoluție istorică. 2. ~ plat = concepție care reduce procesul istoric complex al evoluției la simple acumulări cantitative. 3. teoria lui Lamarck, Darwin ș. a. despre evoluția speciilor de plante și animale; transformism. (< fr. évolutionnisme)

EVOLUȚIONÍSM n. 1) Doctrină filozofică sau științifică bazată pe ideea de evoluție. 2) Ansamblu de teorii care explică mecanismul evoluției ființelor. /<fr. évolutionnisme

*evoluționízm n. Doctrina evoluțiunilor progresive în politică orĭ știință, transformizm: Spencer e principalu reprezentant al evoluționizmuluĭ englez.

EVOLUȚIONISM s. (BIOL.) darvinism, transformism, (rar) selecționism.

EVOLUȚIONÍSM (< fr. {i}) s. n. Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu, care a început o dată cu formarea primei celule. Sugerată de Lucrețiu în sec. 1 d. Hr., a fost apărată sporadic, cu argumente neconcludente, până la începutul sec. 19, când J.B. Lamarck (1801) a formulat o primă teorie transformistă, în care susținea că evoluția fost condiționată de adaptarea directă la mediu și de transmiterea caracterelor câștigate. În 1859, Ch. Darwin a demonstrat că originea speciilor ca evoluție este rezultatul acțiunii selecției naturale asupra variațiilor spontane – numite ulterior mutații. Variațiile constituie materie primă asupra căreia acționează selecția naturală. E. modernă s-a născut din fuziunea geneticii mendeleene cu selecția naturală darviniană și se numește teoria neodarvinistă (sau sintetică) a evoluției; se bazează pe numeroase argumente extrase din embriologie, anatomie comparată, paleontologie, geologie și, mai ales, din genetica moleculară și citogenetică.