erat, ~ă a [At: SĂULESCU, Î. 94/2 / Pl: ~ați, ~e / E: lat erratus] (Ltî; rar; d. cuvinte din texte tipărite) Eronat.

erát, V. irat.

irát n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] irad). L. V. Venit al statuluĭ, maĭ ales din birurĭ (Beld. 2465 și 3950). – Și erat și haĭrat. V. ghelir.