episcop1 sm [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 342 / V: (îvp) piscop, (pop) piscup, (îrg) ~cup, (reg) ip~, ipiscu (smi), ipiscup, pris~ / A și: (îrg) ~cop / Pl: ~i / E: lat episcopus, ngr ἐπίσκοπος, vsl ѥпискоупъ] 1 (Înv) Inspector al unui district, oraș, al unei provincii Si: eparh. 2 Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului. 3 Persoană care are gradul de episcop (2) (și conduce o eparhie).

episcop2 sn [At: MDT / Pl: ~oape / E: fr épiscope, ger Episkop] 1 Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil Si: epidiascop. 2 (Spc) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare.

episcopeasă sf [At: ȘINCAI, HR. II, 215/35 / Pl: ~ese / E: episcop + -easă] (Îvr) Soție de episcop1 (3).

episcup sm vz episcop

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Demnitar bisericesc care conduce o eparhie; vlădică. Odată slujind un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică. CREANGĂ, A. 137.

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil.

epíscop1 (persoană) s. m., pl. epíscopi

!episcóp2 (aparat) (-pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoápe

epíscop (persoană) s. m., pl. epíscopi

episcóp (aparat) s. n. (sil. mf. -scop), pl. episcoápe

EPÍSCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.

EPISCÓP s.n. Aparat de proiecție a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. épiscope, cf. gr. epi – deasupra, skopein – a privi].

EPISCÓP s. n. 1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (< germ. Episkop, fr. épiscope)

epíscóp (-pi), s. m. – Grad înalt în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. De la începuturile organizării bisericii rom., a fost ales și confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. – Mr. episcop. Ngr. ἐπίσϰοπος (Murnu 12). – Der. arhiepiscop, s. m., din ngr. ἀρχιεπίσϰοπος; episcopal (var. episcopesc), adj.; episcopie, s. f.

EPÍSCOP ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit. 2) Conducător al unei eparhii. [Sil. e-pis-cop] /<ngr. episckopos, lat. episcopus

EPISCÓP ~oápe n. 1) Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a obiectelor opace. 2) Dispozitiv optic folosit la tancuri pentru a face observări în câmpul de luptă. [Sil. e-pi-scop] /<germ. Episkop

episcop m. prelat însărcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.].

*epíscop, și -óp m. (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut.

EPISCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.

feméie-epíscop s. f. (la luterani) ◊ „În acest an [în Danemarca] a fost aleasă prima femeie episcop” ◊ „22” 43/96 p. 16 //din femeie + episcop//

EPISCÓP1 (< ngr.) s. m. Grad înalt al ierarhiei bisericești; arhiereu. Membru al clerului superior ales de Sf. Sinod și hirotonit să prezideze săvârșirea euharistiei, să supravegheze și să coordoneze Biserica locală sau eparhia. În Biserica primară, e. era instituit de către apostoli ca supraveghetor sau conducător spiritual al parohiilor din împrejurimile orașului. Autoritatea e. nu este de natură juridică, ci harismatică. În prezent, Biserica locală desemnează e. pe unul din preoții săi, dar pentru hirotonirea lui sunt invitați episcopii eparhiilor vecine. La ortodocși și la catolici, e. este celibatar; la ortodocși este membru al Comunității monahale.

EPISCÓP2 (< fr. {i}; {s} gr. episkopeo „a examina”) s. n. Aparat care servește la proiectarea figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente.

EPISCOP subst. 1. Piscop t. (17 A IV 55). 2. Cu afer.: Scopul (Isp. V2); – Ioniță, mold. (Sd VII 61); Scopescu (AO XXII 78; Î Div). 3. *Piscup, cf. „arhipiscup” (Sd. XV, 10); Piscupești s. (Glos). 4. Chiscop (Sd. XVI). 5. Cu fon. magh. < püspök: Pișcop t. (Sur XVI). 6. Prob. Ipiscoe b. (17 B III 572).