ecuménic, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. CADE / V: i~ / Pl: ~ici, ~ice[1] / E: fr oecuménique, ngr οἰκουμενικός[2]] 1 Învestit[3] cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creștine. 2 (Îs) Mișcare ~ă Mișcare religioasă care urmărește unificarea tuturor bisericilor creștine. 3 Care are un caracter universal. 4 (Îs) Scaun ~ Patriarh de la Constantinopol. modificată corectată

ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii Biserici creștine. – Din fr. oecuménique.

ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creștine. – Din fr. œcumenique.

ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -e, adj. (Bis.) Universal, învestit cu autoritate bisericească care se extinde pe întreg pămîntul. Sinod ecumenic.

ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. ecuménică, pl. ecuménice

ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. sg. ecuménică, pl. ecuménice

ECUMÉNIC adj. (BIS.) (înv.) sobornic, sobornicesc. (Sinod ~.)

ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat. oecumenicus, gr. oikoumenikos].

ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)

ECUMÉNIC ~că (~ci, ~ce) rel. Care se extinde asupra întregii biserici creștine. /<lat. oecumenicus, ngr. oikoumenikos

ecumenic a. universal: conciliu, patriarh ecumenic, biserica ecumenică a răsăritului.

*ecuménic, -ă adj. (vgr. oikumenikós, universal; oikuméne gê, pămîntu locuit). Universal, general. Conciliŭ ecumenic, adunare generală la care participă toțĭ episcopiĭ. – Și ic- (după ngr.) în sec. 18-19.

ECUMENIC adj. (BIS.) (înv.) sobornic, sobornicesc (Sinod ~.)

CONSILIUL ECUMENIC AL BISERICILOR, asociație creată în 1948 de către Bisericile creștine necatolice în scopul refacerii unității tuturor creștinilor pe calea acordurilor și dialogului teologic. V. ecumenism.