12 definiții pentru echin
echín sm vz echină[1] modificată echínă sf [At: LM / V: (îvr) echín sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. ECHÍNĂ, echine,
s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele.
2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din
fr. échine, it. echino. ECHÍNĂ, echine,
s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele.
2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din
fr. échine, it. echino. echínă s. f.,
g.-d. art. echínei;
pl. echíne
echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne ECHÍN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal].
ECHÍNĂ s.f.
1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.
2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].
ECHÍNĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)
ECHIN(O)-/ECHINI- elem. „arici”, „cu ghimpi”. (< fr. échin/o/-, echini-,
cf. lat. echinus, gr. ekhinos)
Echin dex online | sinonim
Echin definitie
Intrare: echină
echină substantiv feminin