dărăcí [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) darâcí / Pzi: ~cesc / E: darac] 1-2 vt (C.i. lână, in, cânepă) A scărmăna sau a curăța de impurități, prin pieptănare cu ajutorul daracului Si: a carda, (înv; rar) a dărăca. 3 vt (Îrg; fig) A certa. 4 vt (Îrg; fig; pex) A bate. 5 vrr (Mun; d. copii) A se hârjoni.

dărăcít1 sn [At: PAMFILE, I. C. 207 / Pl: ~uri / E: dărăci] 1-2 Dărăcire (1-2).

dărăcít2, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 118 / V: (reg) ~rac~ / Pl: ~iți, ~e / E: dărăci] 1 Care a fost trecut prin darac Si: cardat. 2 Care este pieptănat cu ajutorul daracului Si: cardat. 3 (Fig) Bătut.

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.

DĂRĂCÍT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci.

DĂRĂCÍT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat cu daracul. – V. dărăci.

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.

DĂRĂCÍT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci.

DĂRĂCÍT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat cu daracul. – V. dărăci.

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la lînă, cînepă, in etc.) A scărmăna, a destrăma și uneori a pieptăna cu daracul, a da la darac, a trece prin darac. Crezi că munca prăfuroasă din fabricile de dărăcit lîna e mai ușoară? CAMIL PETRESCU, T. i 276. Vro două-trei bătrîne... să scarmene sau să dărăcească niște lînă. SEVASTOS, N. 2. Găsi patru femei, dintre care două torceau, una dărăcea și cealaltă împletea la un ciorap. FILIMON, C. 52. ◊ Fig. [Vîntul] își dărăcea o dată coama sălbatică în peria pădurii. DUMITRIU, N. 187.

DĂRĂCÍT1 s. n. Dărăcire.

DĂRĂCÍT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lînă, cînepă, in etc.) Dat la darac, tras prin darac, scărmănat cu daracul.

dărăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcésc, imperf. 3 sg. dărăceá; conj. prez. 3 să dărăceáscă

dărăcít s. n.

dărăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcésc, imperf. 3 sg. dărăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dărăceáscă

dărăcít s. n.

DĂRĂCÍ vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drâgla, (Transilv.) a hecela. (~ lâna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.)

DĂRĂCÍT s. v. dărăcire.

DĂRĂCÍT adj. (TEXT.) 1. pieptănat, scărmănat. (Lâna ~ la darac.) 2. cardat. (Lână ~ industrial.)

A DĂRĂCÍ ~ésc tranz. (fibre de lână, in, cânepă) A prelucra cu daracul; a da la darac. /Din dărac

dărăcì v. a curăța și a alege lână.

dărăcésc v. tr. (d. darac). Peptăn cu daracu (Lîna dărăcită e maĭ fină de cît cea peptănată). V. chelfănesc.

DĂRĂCI vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drîgla, (Transilv.) a hecela. (~ lîna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.)

DĂRĂCIT s. (TEXT.) dărăcire, pieptănare, scărmănare. (~ lînei la darac.)

DĂRĂCIT adj. (TEXT.) 1. pieptănat, scărmănat. (Lînă ~ la darac.) 2. cardat. (Lînă ~ industrial.)