dălcăúș sm [At: PAMFILE, I. C. 108 / Pl: ~i / E: nct] Ajutor de cârmaci la plută.

DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. 1. (Mold.) Ajutor al cîrmaciului unei plute, care stă la cîrma dindărăt. Bărbatul cîrmaci și nevasta dălcăuș, înfipți, parcă, în plută pe picioare vînjoase, stăteau drept și neclintiți. HOGAȘ, DR. 242. 2. (Popular) Dalcauc (2). Rău ai făcut că n-ai vorbit la Dacia... Discursuri, așa ca să vorbim și să aplaude lumea, să te ridice dălcăușii în brațe și să strige ura! C. PETRESCU, Î. II 138.

DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. (Reg.) Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt. – Tc. dalka(v)uk.

dălcăúș (plutaș) (pop.) s. m., pl. dălcăúși

dălcăúș s. m., pl. dălcăúși

dălcăuș m. Mold. cârmaciul dinapoi al plutei. [Origină necunoscută].

dălcăúș m. (d. dalcauc). Mold. nord. Plutașu de la coada pluteĭ (Dacă e o femeĭe, se numește -șíță, pl. e). V. cîrmacĭ.