dumbrăvíță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: dumbravă + -iță] 1-2 (Șhp) Dumbrăvioară (1-2).

DUMBRĂVÍȚĂ, dumbrăvițe, s. f. Dumbrăvioară. Mă dusăi pe dumbrăviță, După un fir de romoniță. ȘEZ. VII 163. Sub cea dumbrăviță, Este o poieniță. GOROVEI, C. 40.

DUMBRĂVÍȚĂ, dumbrăvițe, s. f. Dumbrăvioară. – Din dumbravă + suf. -iță.

DUMBRĂVIȚA 1. Com. în jud. Brașov; 4.508 loc. (1995). Stație de c. f. Colecție muzeală (în satul Vlădeni). 2. Com. în jud. Maramureș; 4.473 loc. (1995). 3. Com. în jud. Timiș; 2.254 loc. (1995).