dozimétru sn [At: SANIELEVICI, R. 241 / Pl: ~re / E: fr dosimètre] 1 Aparat de măsură a cantității de lumină produse într-un interval de timp de o sursă luminoasă. 2 Aparat pentru măsurare a dozelor1 (1) de radiații.

DOZIMÉTRU, dozimetre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea dozelor1 de radiație. – Din fr. dosimètre.

DOZIMÉTRU, dozimetre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea dozelor de radiație. – Din fr. dosimètre.

dozimétru (-me-tru) s. n., art. dozimétrul; pl. dozimétre

dozimétru s. n. (sil. -tru), art. dozimétrul; pl. dozimétre

DOZIMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea dozelor de radiații. 2. Aparat de măsură a cantității de lumină produse într-un interval de timp de o sursă luminoasă. [< fr. dosimètre].

DOZIMÉTRU s. n. aparat folosit în dozimetrie. (< fr. dozimètre)

DOZIMÉTRU ~e n. 1) Aparat pentru măsurarea dozelor de radiație. 2) Aparat pentru măsurarea cantității de lumină, produsă de o sursă luminoasă într-un anumit interval de timp. /<fr. dosimetre

dozimétru s. n. (fiz.) ◊ „Un nou tip de dozimetru pentru măsurarea zgomotului în industrie a fost pus la punct în Suedia. Noul dozimetru, care cântărește 13,5 g., are forma unui arc de cerc și se adaptează la urechea purtătorului. Plasat astfel foarte aproape de canalul auditiv, instrumentul poate înregistra zgomotul la care este supus purtătorul său.” R.l. 19 X 77 p. 6 (din fr. dosimètre; DTN 1973, DTP; LTR; DN3 – alte sensuri, DEX-S)

DOZI- „doză”. ◊ gr. dosis „parte, porție” > fr. dosi-, engl. id. > rom. dozi-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care tratează despre tehnica măsurării dozelor de radiații; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Aparat pentru măsurarea dozelor de radiații. 2. Aparat utilizat pentru măsurarea cantității de lumină produsă într-un interval de timp de o sursă luminoasă.