donicúță sf [At: H XVIII, 100 / Pl: ~țe / E: doniță + -(c)uță] 1-2 (Șhp) Donicioară (1-2). 3 (Reg) Vas în care se ține cheagul la stână. 4-5 Conținutul unei donicuțe (1, 3).

DONICÚȚĂ, donicuțe, s. f. Donicioară. Fetele care-s frumoase Nu se țin cu prune grase, Ci cu vin din donicuțe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432.

DONICÚȚĂ, donicuțe, s. f. (Rar) Donicioară. – Din don[iță] + suf. -ic-uță.