dispersá [At: DDRF / Pzi: ~séz / E: fr disperser] 1 vtr A (se) împrăștia. 2 vtr A (se) răspândi. 3-4 vtr (Chm) A (se) realiza o dispersie. 5 vr (Fiz; d. unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. 6-7 vtr (În timp de război) A (se) deplasa în chip organizat (populația, instituțiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite.

dispersáre sf [At: LM / Pl: ~sắri / E: dispersa] 1 Împrăștiere. 2 Răspândire. 3 (Chm) Procedeu de obținere a unui sistem coloidal prin fragmentarea unei substanțe în particule cu dimensiuni corespunzătoare particulelor coloidale. 4 (Fig) Descompunere a undelor într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. 5 Deplasare organizată a populației, a instituțiilor etc., în timp de război din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite.

DISPERSÁ, dispersez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi în toate părțile. ♦ (Chim.) A realiza o dispersie sau a fi în stare de dispersie. ♦ Refl. (Fiz.; despre unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. ♦ Tranz. și refl. (În timp de război) A (se) deplasa în chip organizat (populația, instituțiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite. – Din fr. disperser.

DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa.

DISPERSÁ, dispersez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi în toate părțile. ♦ (Chim.) A realiza o dispersie sau a fi în stare de dispersie. ♦ Refl. (Fiz.; despre unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. ♦ Tranz. și refl. (În timp de război) A (se) deplasa în chip organizat (populația, instituțiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite. – Din fr. disperser.

DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa.

DISPERSÁ, dispersez, vb. I. Tranz. A împrăștia, a răspîndi, a risipi în toate părțile. ♦ Refl. (Despre unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. Radiațiile luminoase se dispersează cînd trec printr-o prismă de sticlă. ♦ (În timp de război) A împrăștia în chip organizat populația, instituțiile etc. din centrele aglomerate, care pot constitui un obiectiv de atac (mai ales de bombardament aerian).

DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa; împrăștiere. Diviziunea socială a muncii presupune dispersarea mijloacelor de producție în mîinile unui mare număr de producători.

dispersá (a ~) vb., ind. prez. 3 disperseáză

dispersáre s. f., g.-d. art. dispersắrii; pl. dispersắri

dispersá vb., ind. prez. 1 sg. disperséz, 3 sg. și pl. disperseáză

dispersáre s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări

DISPERSÁ vb. v. împrăștia.

DISPERSÁRE s. v. împrăștiere.

A (se) dispersa ≠ a (se) concentra

Dispersare ≠ concentrare

DISPERSÁ vb. I. tr., refl. A (se) împrăștia, a (se) răspândi (în toate părțile). ♦ tr. A împrăștia organizat populația, instituțiile etc. în timp de război pentru a nu constitui obiective vizibile. [< fr. disperser].

DISPERSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; timpul și locul în care cineva a fost dispersat. [< dispersa].

DISPERSÁ vb. I. tr., refl. a (se) împrăștia, a (se) răspândi. ◊ (chim.) a realiza o dispersie, a se afla în stare de dispersie. II. tr. a împrăștia organizat populația, instituțiile etc. în timp de război, pentru a nu constitui obiective vizibile. ◊ a dispune unitățile militare pe subunități în raioane la distanțe mari, pentru a reduce posibilitățile inamicului de a le nimici. (< fr. disperser)

A DISPERSÁ ~éz tranz. A face să se disperseze. /<fr. disperser

A SE DISPERSÁ mă ~éz intranz. 1) A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se împrăștia; a se risipi. 2) chim. (despre particule de substanțe) A produce o dispersie. 3) chim. (despre substanțe) A fi în dispersie. 4) fiz. (despre unde, radiații) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvență diferită sau de radiații monocromatice. 5) (populația sau instituțiile dintr-o localitate mare) A se evacua din centrele aglomerate, care pot fi atacate de inamic, în regiuni mai îndepărtate. 6) (despre persoane) A se ocupa de activități foarte variate. /<fr. disperser

DISPERSA vb. a (se) împrăștia, (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.)

DISPERSARE s. dispersie, împrăștiere, răsfirare, răspîndire, răzlețire, risipire (înv.) risipă. (~ mulțimii.)

DISPERSARE. Subst. Dispersare, dispersie, împrăștiere, diseminare, răspîndire, risipire, pulverizare, pulverizație (rar). Răsfirare, întindere, răzlețire, extindere, propagare, difuzare, emanație, emanare. Rărire, rărit, rarefiere, rarefacție (rar), afînare, aerare. Destrămare, descompunere, dezmembrare, dislocare. Evaporare, volatilizare, vaporizare, spulberare; revărsare, revărsătură (înv.), prelingere, ieșire din matcă. Forță centrifugă. Adj. Dispersat, împrăștiat, răspîndit, pulverizat, risipit; răsfirat, întins, lățit; rărit, rarefiat, vaporos, afînat, aerat; destrămat, descompus; volatilizat, vaporizat, spulberat; revărsat, ieșit din matcă. Centrifug, centrifugal. Dispersiv; rarefiant. Rarescent (rar), volatil, volatilizabil, evaporabil. Vb. A dispersa, a împrăștia, a disemina, a răspîndi, a risipi, a pulveriza; a difuza, a propaga; a emana, a emite; a rări, a aera, a afîna. A destrăma, a descompune, a dezmembra, a disloca. A se dispersa, a se împrăștia, a se risipi, a se răspîndi, a se răzleți, a se răsfira, a se extinde; a se propaga; a se rări, a se rarefia, a se afîna. A se destrăma, a se descompune, a se dezmembra, a se dezarticula (fig.). A se evapora, a se vaporiza, a se volatiliza, a se spulbera, a se revărsa, a ieși din matcă. Adv. (În mod) dispersat, izolat, răzlețit. V. curgere, descompunere, dispariție, distrugere.