dichíci sn [At: CREANGĂ, O. 223 / V: (reg) ~híș / Pl: ~uri / E: mg dikics] (Reg) Unealtă (din lemn) folosită în cizmărie pentru executarea unor desene pe talpa sau pe pielea încălțămintei.

DICHÍCI, dichiciuri, s. n. (Reg.) Cuțit de cizmărie cu care se fac desene pe talpa sau pe căputa încălțămintei. – Din magh. dikics.

DICHÍCI, dichiciuri, s. n. (Reg.) Unealtă folosită în cizmărie pentru a face desene pe talpa, pe căputa etc. încălțămintei. – Din magh. dikics.

DICHÍCI, dichiciuri, s. n. (Regional) Un fel de cuțit folosit în cizmărie, pentru a face desene pe talpa sau pe pielea încălțămintei. Pănă ce mi-i otînji, zise Pavel, eu acuși te cinătuiesc frumușel cu dichiciul; înțeles-ai? CREANGĂ, A. 107.

dichíci (reg.) s. n., pl. dichíciuri

dichíci s. n. (sil. -chici), pl. dichíciuri

DICHÍCI ~uri n. reg. Unealtă de cizmărie în formă de cuțit, folosită pentru a face desene pe căputa sau pe talpa încălțămintei. /<ung. dikics

dichiciu n. Mold. unealtă de lemn cu care cismarul face florile pe talpă, pe căpută: dichiciu și alte custuri tăioase CR. [Origină necunoscută].

dichícĭ n., pl. e (ung. dikics). Nord. Un fel de cuțit cizmăresc de făcut ornamente.