deșosá vtr [At: DN3 / Pzi: ~séz, 3 ~seáză / E: fr déchausser] 1-2 (Med; d. dinți) A (se) descoperi prin retragerea gingiei. 3-4 (Agn; d. plante și d. arbori) A(-și) dezveli rădăcina.

DEȘOSÁ, pers. 3 deșosează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser.

DEȘOSÁ, pers. 3 deșosează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser.

*deșosá (a ~) vb., ind. prez. 3 deșoseáză

deșosá vb., ind. prez. 3 sg. deșoseáză

DEȘOSÁ vb. I. tr., refl. 1. (Med.; despre dinți) A se descoperi, a ieși, a se retrage din gingie. 2. (Despre arbori) A-și dezveli rădăcina, a se extrage din sol. [< fr. déchausser – a se descălța].

DEȘOSÁ vb. tr., refl. 1. (despre dinți) a (se) dezveli, a (se) retrage din gingie. 2. (despre plante) a(-și) dezveli rădăcina. (< fr. déchausser)