22 definiții pentru deznaționalizare
deznaționalizá vr [At: HASDEU, I. C. I, 39 / S și: (înv) desn~ / P: ~ți-o~ / Pzi: ~zéz / E: dez- + naționaliza] (D. grupuri etnice) A-și pierde particularitățile naționale. deznaționalizáre sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 621 / S și: (înv) desn~ / P: ~ți-o~ / Pl: ~zắri / E: deznaționaliza] Pierdere a particularităților naționale. DEZNAȚIONALIZÁ, deznaționalizez,
vb. I.
Refl. (Despre grupuri etnice) A-și pierde particularitățile naționale. ♦
Tranz. A face ca un grup etnic să-și piardă particularitățile naționale. [
Pr.: -ți-o-] – După
fr. dénationaliser. DEZNAȚIONALIZÁRE, deznaționalizări,
s. f. Acțiunea de a se deznaționaliza și rezultatul ei. [
Pr.: -ți-o-] –
V. deznaționaliza. DEZNAȚIONALIZÁ, deznaționalizez,
vb. I.
Refl. (Despre grupuri etnice) A-și pierde particularitățile naționale. ♦
Tranz. A face ca un grup etnic să-și piardă particularitățile naționale. [
Pr.: -ți-o-] – După
fr. dénationaliser. DEZNAȚIONALIZÁRE, deznaționalizări,
s. f. Acțiunea de a se deznaționaliza și rezultatul ei. [
Pr.: -ți-o-] –
V. deznaționaliza. DEZNAȚIONALIZÁ, deznaționalizez,
vb. I.
Refl. (Despre grupuri etnice) A-și pierde particularitățile naționale în cursul unui proces istoric de conviețuire îndelungată cu altă populație sau în urma unei politici naționaliste duse de guverne reacționare. ♦
Tranz. A face ca o grupare etnică să-și piardă particularitățile naționale, printr-o politică naționalistă de oprimare. – Pronunțat: -ți-o-.
DEZNAȚIONALIZÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) deznaționaliza și rezultatul ei; pierdere (prin oprimare) a particularităților naționale. – Pronunțat: -ți-o-.
deznaționalizá (a ~) (-ți-o-)
vb.,
ind. prez. 3 deznaționalizeáză
deznaționalizáre (-ți-o-)
s. f.,
g.-d. art. deznaționalizắrii;
pl. deznaționalizắri
deznaționalizá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. deznaționalizéz, 3 sg. și pl. deznaționalizeáză deznaționalizáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. deznaționalizării; pl. deznaționalizări DEZNAȚIONALIZÁ vb. v. privatiza. DEZNAȚIONALIZÁRE s. v. privatizare. DEZNAȚIONALIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă (prin oprimare) naționalitatea, particularitățile naționale. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. dénationaliser].
DEZNAȚIONALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deznaționaliza și rezultatul ei; pierdere a specificului național. [<
deznaționaliza].
DEZNAȚIONALIZÁ vb. refl., tr. a-și pierde, a face (un grup etnic) să-și piardă particularitățile naționale. (după fr. dénationaliser)
DEZNAȚIONALIZÁRE s. f. acțiunea de a (se) deznaționaliza; politică prin care se urmărește ca un grup etnic să-și piardă caracterele naționale (tradiții, limbă etc.). (< deznaționaliza)
A DEZNAȚIONALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se deznaționalizeze. 2) (întreprinderi, instituții naționalizate) A înapoia vechilor stăpâni. [Sil. -ți-o-] /<fr. dénationaliser A SE DEZNAȚIONALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde particularitățile naționale. [Sil. -ți-o-] /<fr. dénationaliser desnaționalizà v. a face să piarză naționalitatea, caracterul sau spiritul național.
* deznaționalizéz v. tr. Șterg naționalitatea, caracteru național. – Și
desn-. Deznaționalizare dex online | sinonim
Deznaționalizare definitie
Intrare: deznaționaliza
deznaționaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deznaționalizare
deznaționalizare substantiv feminin