28 definiții pentru dezmetecit
dezmetecít, ~ă a vz dezmeticit dezmeticí vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (îvp) ~tecí, (îvr) dizmit~, dizmint~ / S și: desm~ / Pzi: ~césc / E: dezmetic] 1-2 (Înv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-și reveni dintr-o stare emotivă puternică Si: a se trezi la realitate, (îvr) a se dezmeți, a se dezmânta. dezmeticít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezmetici] 1 Dezmeticire (1). 2 (Pex) Demență. 3-5 Dezmeticire (3-5). dezmeticít2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (pop) ~tecít / S și: desm~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezmetici] 1 (Înv) Înnebunit Cf dezmetici (2). 2 Care și-a revenit dintr-o stare emotivă puternică (dintr-o amețeală, din leșin etc.) Si: (înv) dezamețit Cf dezmetici (3). 3 (Fig) Clarificat asupra unei probleme, situații etc. Si: dumerit. modificată DEZMETECÍ vb. IV
v. dezmetici. DEZMETECÍT, -Ă adj. v. dezmeticit. DEZMETICÍ, dezmeticesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (Adesea
fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [
Var.:
dezmetecí vb. IV] – Din
dezmetic. DEZMETICÍT, -Ă, dezmeticiți, -te,
adj. (Adesea
fig.) Care și-a revenit după o amețeală, o spaimă etc. [
Var.:
dezmetecít, -ă adj.] –
V. dezmetici. DEZMETECÍ vb. IV
v. dezmetici. DEZMETECÍT, -Ă adj. v. dezmeticit. DEZMETICÍ, dezmeticesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (Adesea
fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [
Var.:
dezmetecí vb. IV.] – Probabil
lat. *dismatticire (< mattus „beat”).
DEZMETICÍT, -Ă, dezmeticiți, -te,
adj. (Adesea
fig.) Care și-a revenit după o amețeală, o spaimă etc. [
Var.:
dezmetecít, -ă adj.] –
V. dezmetici. DEZMETECÍ vb. IV
v. dezmetici. DEZMETECÍT, -Ă adj. v. dezmeticit. DEZMETICÍ, dezmeticesc,
vb. IV.
Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin
prep. «din») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ◊
Tranz. În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă:
dezmetecí vb. IV.
DEZMETICÍT, -Ă, dezmeticiți, -te,
adj. Revenit în simțiri, adus la realitate, trezit dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc. Constantin, dezmeticit, înfipse în ea cuțitul. GALACTION, O. I 148. Dezmeticit, Paler și-a dezlipit cu greu buzele arse de febra întîmplării misterioase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 119. – Variantă:
dezmetecít, -ă adj. dezmeticí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezmeticésc,
imperf. 3
sg. dezmeticeá;
conj. prez. 3 să dezmeticeáscă
dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticeáscă DEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi. DEZMETICÍT adj. recules, trezit, (rar) dezamețit. (Un om ~ din uluială.) A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăci A se dezmetici ≠ a se ameți, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăci Dezmeticit ≠ buimac, zăpăcit A DEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire A SE DEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /<lat. dismatticire desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)].
DEZMETICI vb. 1. a se reculege, a se regăsi, a-și reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (S-a ~ destul de repede și a acționat normal.) 2. a (se) trezi, (rar) a se dezbăta. (S-a ~ după chef.) DEZMETICIT adj. recules, trezit, (rar) dezamețit. (Un om ~ din uluială.) Dezmetecit dex online | sinonim
Dezmetecit definitie
Intrare: dezmetici
dezmetici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dezmeteci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a