10 definiții pentru dezamețit
dezamețí vtr [At: POLIZU / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~țésc / E: dez- + ameți] (Înv) 1-2 A (se) dezmetici. dezamețít, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezameți] (Înv) Care este dezmeticit. DEZAMEȚÍT, -Ă, dezamețiți, -te,
adj. (Rar) Trezit, deșteptat din amețeală; dezmeticit. După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.
DEZAMEȚÍT, -Ă, dezamețiți, -te,
adj. (Rar) Trezit din amețeală, dezmeticit. – Din
des1- +
amețit. dezamețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamețésc, 3 sg. și pl. dezamețeáscă dezamețít adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezamețíți; f. sg. dezamețítă, pl. dezamețíte DEZAMEȚÍT adj. v. dezmeticit, recules, trezit. dezamețí, dezamețésc, vb. IV (înv.) a (se) trezi din amețeală; a-și reveni. dezamețì v. a (se) trezi din amețeală.
dezamețit adj. v. DEZMETICIT. RECULES. TREZIT. Dezamețit dex online | sinonim
Dezamețit definitie
Intrare: dezameți
dezameți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a