dejuca vt [At: NEGULICI / V: (înv) desj~ / Pzi: ~joc / E: de(s)- + juca cdp fr déjouer] 1 (C.i. planuri, intrigi etc.) A pune piedici. 2 A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva.

desjucá v vz dejuca

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – Pref. de- + juca.

DESJUCÁ vb. I v. dejuca.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca.

DESJUCÁ vb. I v. dejuca.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A face să nu izbutească (planurile sau uneltirile cuiva); a zădărnici. M-am hotărît să-i dejoc rezistența, smulgîndu-i secretul. CARAGIALE, O. II 299. Am voit să dejucăm intrigile conservatorilor. ALECSANDRI, T. 1705. – Variantă: (învechit) desjucá (ODOBESCU, S. III 478) vb. I.

DESJUCÁ vb. I v. dejuca.

dejucá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejoácă

dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. și pl. dejoácă

DEJUCÁ vb. v. zădărnici.

DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer].

DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)

A DEJUCÁ dejóc tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să devină zadarnic; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a contracara. /de[s] + a juca

dejucà v. a zădărnici: i-am dejucat proiectele.

*dejóc, a- jucá v. tr. (de și joc, după fr. dé-jouer. – Se conj. ca joc). Zădărnicesc, fac să cadă un proĭect, o intrigă.

DEJUCA vb. a împiedica, a strica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.)

A DEJUCA INTENȚIILE CUIVA a întoarce șpilul, a lua (cuiva) porumbelul de pe foc, a-i tăia (cuiva) zarurile.