desferecá [At: LM / V: (îvr) ~ricá / Pzi: ~érec / E: des- + fereca] 1 vr (D. roțile carului; pex d. car) A pierde șinele de fier. 2-3 vtr A (se) desface din lanțuri, cătușe sau din orice altă legătură metalică. 4 vr (D. moară) A-și toci zimții de pe pietrele interioare. 5 vr (Îvr; d. monede) A-și toci zimții.

desferecáre sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~ric~ / Pl: ~cắri / E: desfereca] 1 Pierdere a șinelor de fier la car Si: desferecat1 (1). 2 Desfacere din lanțuri, cătușe sau din orice altă legătură metalică Si: desferecat1 (2). 3 Tocire a zimților de pe pietrele interioare la moară Si: desferecat1 (3). 4 Tocire a zimților la monede Si: desferecat1 (4).

DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roți, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde șinele de fier. 2. Tranz. și refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Pref. des- + fereca.

DESFERECÁRE, desferecări, s. f. Acțiunea de a (se) desfereca și rezultatul ei. – V. desfereca.

DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roți, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde șinele de fier. 2. Tranz. și refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Des1- + fereca.

DESFERECÁRE, desferecări, s. f. Acțiunea de a (se) desfereca și rezultatul ei. – V. desfereca.

DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3; despre roți, p. ext. despre car) A pierde șinele de fier. Și nu ne-am mai putut duce, Că carele ni s-au desferecat. TEODORESCU, P. P. 181. 2. Tranz. A desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. (Ironic) Am desferecat moara și-am scăpat-o pe apă... Acum, mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. ◊ Fig. Nu-ți poți imagina ce ușor deschide ușile și desferecă gurile. C. PETRESCU, C. V. 283. ◊ Absol. Faur două săptămîni ferecă, iar două desferecă (= februarie îngheață și dezgheață). ◊ Refl. Sînt legat în lanțuri și nu pot să mă desferec. BENIUC, V. 109. 3. Refl. (Despre pietrele de moară) A se toci, a-și toci zimții de pe fețele interioare (între care sînt zdrobite boabele).

desferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 desférecă

desferecáre s. f., g.-d. art. desferecắrii; pl. desferecắri

desferecá vb., ind. prez. 1 sg. desférec, 3 sg. și pl. desférecă; ger. desferecând

desferecáre s. f., g.-d. art. desferecării; pl. desferecări

DESFERECÁ vb. a (se) descătușa. (S-a ~ din cătușe.)

A DESFERECÁ desférec tranz. A face să se desferece. /des- + a fereca

A SE DESFERECÁ mă desférec intranz. 1) (despre roți, car) A-și pierde șinele de fier. 2) (despre persoane) A se elibera din fiare, din cătușe sau din lanțuri; a se descătușa. 3) (despre pietre de moară) A-și toci zimții care zdrobesc boabele. /des- + a fereca

desférec, a -á v. tr. (d. ferec). Scot (ĭaŭ) ferecătura.

DESFERECA vb. a (se) descătușa. (S-a ~ din cătușe.)