demasculinizá vtr [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: fr démasculiniser] 1-2 (A face să-și piardă sau) a-și pierde caracterele masculine.

demasculinizáre sf [At: DN3 / Pl: ~zắri / E: demasculiniza] Pierdere a caracterelor masculine Si: demasculinizat1.

DEMASCULINIZÁ, demasculinizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde caracterele de bărbat. – Din fr. démasculiniser.

DEMASCULINIZÁRE, demasculinizări, s. f. Faptul de a (se) demasculiniza. – V. demasculiniza.

DEMASCULINIZÁ, demasculinizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde caracterele de bărbat. – Din fr. démasculiniser.

DEMASCULINIZÁRE, demasculinizări, s. f. Faptul de a (se) demasculiniza. – V. demasculiniza.

*demasculinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demasculinizeáză

demasculinizá vb., ind. prez.1 sg. demasculinizéz, 3 sg. și pl. demasculinizeáză

demasculinizáre s. f., g.-d. art. demasculinizării, pl. demasculinizări

DEMASCULINIZÁ vb. I. refl. A-și pierde caracterele, aptitudinile, obiceiurile de bărbat. [< fr. démasculiniser].

DEMASCULINIZÁRE s.f. Faptul de a se demasculiniza. [< demasculiniza].

DEMASCULINIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde caracterele, obiceiurile de bărbat; a (se) diviriliza. (< fr. démasculiniser)

A DEMASCULINIZÁ ~éz tranz. A face să se demasculinizeze. /des- + a masculiniza

A SE DEMASCULINIZÁ mă ~éz intranz. A-și pierde calitățile de bărbat. /des- + a se masculiniza