delectá vtr [At: HELIADE, O. I, 362 / V: (înv) dil~ / Pzi: ~téz și (înv) dilésc / E: fr délecter, it dilettare, lat delectare] 1-2 A (se) bucura pe îndelete (cu sau de ceva). 3-4 (A face pe cineva să simtă sau) a simți încântare, plăcere. 5-6 A (se) distra. 7-8 A (se) încânta.

DELECTÁ, delectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.

DELECTÁ, delectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.

DELECTÁ, delectez, vb. I. Tranz. A desfăta, a procura o mare plăcere. (Refl.) Ei se delectau mai mult cu citirea întîmplărilor lui Alexandru Machedon. GHICA, S. 52.

delectá (a ~) vb., ind. prez. 3 delecteáză

delectá vb., ind. prez. 1 sg. delectéz, 3 sg. și pl. delecteáză

DELECTÁ vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)

DELECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].

DELECTÁ vb. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. délecter, lat. delectare)

A DELECTÁ ~éz tranz. A face să se delecteze; a desfăta; a fermeca; a fascina; a vrăji; a încânta. /<fr. délecter, lat. delectare

A SE DELECTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de uimire și de plăcere; a se desfăta. /<fr. délecter, lat. delectare

delectà v. a (se) desfăta.

*delectéz v. tr. (lat. delectare, d. lactare, lácere, a atrage, a seduce, de unde și de-licium, deliciŭ. V. diletant). Desfăț, încînt, amuz.

DELECTA vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi. a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)