Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru delaborare

delabora vt [At: DN2 / Pzi: ~réz / E: ns cf elabora] A demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase.
delaboráre sf [At: LEG. EC. PL. 287 / Pl: ~rắri / E: delabora] Demontare dintr-un loc a instalațiilor, mașinilor și munițiilor devenite inutilizabile sau periculoase Si: delaborat1, dezmembrare.
DELABORÁ, delaborez, vb. I. Tranz. A demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase. – Din lat. delaborare.
DELABORÁRE, delaborări, s. f. Acțiunea de a delabora. – V. delabora.
DELABORÁ, delaborez, vb. I. Tranz. A demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase. – Din lat. delaborare.
DELABORÁRE, delaborări, s. f. Acțiunea de a delabora. – V. delabora.
delaborá (a ~) vb., ind. prez. 3 delaboreáză
delaborá vb., ind. prez. 1 sg. delaboréz, 3 sg. și pl. delaboreáză
delaboráre s. f., pl. delaborării
DELABORÁ vb. I. tr. A demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase. [< lat. delaborare].
DELABORÁRE s.f. Acțiunea de a delabora și rezultatul ei. [< delabora].
DELABORÁ vb. tr. a demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase. (< lat. delaborare)
A DELABORÁ ~éz tranz. (instalații, mașini, muniții considerate inutile sau periculoase) A demonta dintr-un loc. /<lat. delaborare

Delaborare dex online | sinonim

Delaborare definitie

Intrare: delabora
delabora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: delaborare
delaborare