deictic, ~ă [At: SCL 1959, 490 / P: de-ic~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr déictique] (Grm) 1-2 sn, a (Cuvânt) care arată spre ceva. 3-4 sn, a (Cuvânt) care demonstrează ceva. 5-6 sn, a (Cuvânt) care întărește un sens.

DEÍCTIC, -Ă, deictici, -ce, adj. Care arată, care demonstrează, care întărește un sens. – Din fr. déictique.

DEÍCTIC, -Ă, deictici, -ce, adj. Care arată, care demonstrează, care întărește un sens. – Din fr. déictique.

deíctic1 adj. m., pl. deíctici; f. deíctică, pl. deíctice

deíctic2 s. n., pl. deíctice

deíctic adj. m., pl. deíctici; f. sg. deíctică, pl. deíctice

DEÍCTIC, -Ă adj. (gram.) Care arată, demonstrează; care întărește un sens. [Pron. de-ic-. / < fr. déictique, lat. deicticus, cf. gr. deiktikos – demonstrativ].

DEÍCTIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care arată, demonstrează; care întărește un sens. (< fr. déictique)

DEÍCTIC ~că (~ci, ~ce) (despre elemente de limbă) Care întărește un sens. /<fr. déictique

DEÍCTIC, -Ă adj. (< fr. déictique, lat. deicticus, cf. gr. deiktikos – demonstrativ): în sintagma particulă deictică (v.).

DEÍCTIC s. n. (< adj. deictic, -ă, cf. fr. déictique, lat. deicticus, gr. deiktikos – demonstrativ): cuvânt a cărui funcție principală este de a indica un obiect în spațiu. În limba română sunt considerate d.: pronumele și adjectivele demonstrative acesta – acela, cestălalt – celălalt, aceasta – aceea, ceastălaltă – cealaltă etc.; adverbele de loc demonstrative aici – acolo, încoace – încolo, dincoace – dincolo, aproape – departe etc. și interjecțiile iată, iacă și iacătă (apropierea sau depărtarea, în raport de context).