defoliá vtr [At: COSTINESCU / P: ~li-a / Pzi: ~iéz / E: lat defoliare] 1-2 (C.i. plante) (A pierde sau) a face să-și piardă frunzele cu ajutorul substanțelor chimice, pentru a grăbi coacerea și pentru ușurarea recoltării mecanice Si: a (se) desfrunzi.

defoliére sf [At: DER / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: defolia] Pierdere a frunzelor de către plante Si: defoliație.

DEFOLIÁ, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.

DEFOLIÉRE, defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – V. defolia.

DEFOLIÁ, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.

DEFOLIÉRE, defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – V. defolia.

defoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 defoliáză, 1 pl. defoliém (-li-em); conj. prez. 3 să defoliéze; ger. defoliínd (-li-ind)

defoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. defoliérii; pl. defoliéri

defoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. defoliéz, 3 sg. și pl. defoliáză, 1 pl. defoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. defoliéze; ger. defoliínd (sil. -li-ind)

defoliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. defoliérii; pl. defoliéri

DEFOLIÁ vb. v. desfrunzi.[1]

DEFOLIÉRE s. v. desfrunzire.

DEFOLIÁ vb. I. tr., refl. A face să cadă frunzele (înainte de vreme). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. defoliare].

DEFOLIÉRE s.f. Defoliație. [< defolia].

DEFOLIÁ vb. tr. a face să cadă frunzele (înainte de vreme). (< fr. défolier, lat. defoliare)

A DEFOLIÁ ~éz tranz. (plante) A lipsi de frunze (înainte de vreme) cu ajutorul unor substanțe chimice, în scopul de a urgenta coacerea sau de a mecaniza recoltarea. [Sil. -li-a] /<lat. defoliare

DEFOLIA vb. a (se) desfrunzi, (fig.) a (se) despuia. (A ~ un arbore.)[1]

DEFOLIERE s. defoliație, desfrunzire, (fig.) despuiere. (~ unui stejar.)

DEFOLIÁ (< lat. defolio „a desfrunzi”) vb. I tranz. și refl. 1. Tranz. A înlătura frunzele unor plante de cultură (ex. bumbac, ricin) prin stropire cu substanțe chimice (defoliatoare) pentru a grăbi coacerea sau a ușura recoltarea mecanizată. 2. Refl. (Despre copaci, plante) A-și pierde frunzele în urma atacului unor dăunători (omizi, lăcuste).