defoliație sf [At: MDENC / P: ~li-a~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr défoliation] Defoliere.

DEFOLIÁȚIE, defoliații, s. f. Cădere înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. défoliation.

DEFOLIÁȚIE s. f. Cădere înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. défoliation.

defoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. defoliáția (-ți-a), g.-d. art. defoliáției; pl. defoliáții, art. defoliáțiile (-ți-i-)

defoliáție s. f. (sil. -li-a-) → foliație

DEFOLIÁȚIE s. v. desfrunzire.

DEFOLIÁȚIE s.f. Căderea înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere, desfrunzire. [Gen. -iei, var. defoliațiune s.f. / < fr. défoliation].

DEFOLIÁȚIE s. f. defoliere. (< fr. défoliantion)

DEFOLIAȚIE s. defoliere, desfrunzire, (fig.) despuiere. (~ unui arbore.)