dedicatóriu, ~ie [At: PONTBRIANT, D. / V: ~or, ~cătóriu / Pl: ~ii / E: fr dédicatoire, lat dedicatorius] (D. texte) 1-2 a (Care conține sau) care reprezintă o dedicație (3). 3-6 smf, a (Înv) (Persoană) care dedică (1-2). 7-10 smf, a (Îvr) (Persoană) care se dedică (7,9).

dedicătóriu, -ie smf a vz dedicatoriu

DEDICATÓRIU, -IE, dedicatorii, adj. (Livr.) Care conține o dedicație. – Din fr. dédicatoire, lat. dedicatorius.

DEDICATÓRIU, -IE, dedicatorii, adj. Care conține o dedicație. – Din fr. dédicatoire, lat. dedicatorius.

dedicatóriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. dedicatórie (-ri-e); pl. m. și f. dedicatórii

dedicatóriu adj. m. [-riu pron.. -riu], f. dedicatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. dedicatórii

DEDICATÓRIU, -IE adj. Care conține o dedicație. [Pron. -riu. / cf. fr. dédicatoire, lat. dedicatorius].

DEDICATÓRIU, -IE adj. care conține o dedicație. (< fr. dédicatoire, lat. dedicatorius)

*dedicatóriŭ, -ie adj. (d. a dedica). Care conține o dedicațiune: scrisoare dedicatorie.