Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru decupare

decupá [At: TDRG / Pzi: ~péz / E: fr découper] 1 vt A tăia urmând un anumit contur sau model. 2 vt A tăia dintr-un întreg. 3 vr (Nob) A se ramifica.
decupáre sf [At: LTR2 / Pl: ~pắri / E: decupa] 1 Tăiere urmând un anumit contur sau model Si: decupaj (1), decupat1 (1). 2 Tăiere dintr-un întreg Si: decupaj (2), decupat1 (2). 3 (Nob) Ramificare. 4 (Teh) Tăiere a unei piese metalice în două bucăți.
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.
DECUPÁRE, decupări, s. f. Acțiunea de a decupa și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect după o formă dată. – V. decupa.
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.
DECUPÁRE, decupări, s. f. Acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupat1, decupaj (1). ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect după o formă dată. – V. decupa.
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia în mai multe bucăți (o hîrtie, o stofă etc.) urmînd linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. A decupa litere. ▭ Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286. Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.
DECUPÁRE, decupări, s. f. Acțiunea de a decupa. Decuparea literelor. ♦ (Tehn.) Tăierea unei piese în două bucăți; tăierea unui obiect după o formă dată.
decupá (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 3 decupeáză
decupáre (tăiere) s. f., g.-d. art. decupắrii; pl. decupắri
decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. și pl. decupeáză
decupáre s. f., g.-d. art. decupării; pl. decupări
DECUPÁRE s. decupaj, decupat. (~ unui scenariu teatral.)
DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].
DECUPÁRE s.f. Acțiunea de a decupa; decupaj; decupat. ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect potrivit unei anumite forme. ♦ Tăiere a foilor de furnir dintr-un buștean. [< decupa].
DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper)
A DECUPÁ ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părți, bucăți). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper
DECUPARE s. decupaj, decupat. (~ unui scenariu teatral.)

Decupare dex online | sinonim

Decupare definitie

Intrare: decupa
decupa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decupare
decupare substantiv feminin