deconspirá [At: DN3 / Pzi: ~spír / E: fr déconspirer] 1 vt A dezvălui un secret, o conspirație etc. 2-3 vtr A(-și) dezvălui identitatea ascunsă.

deconspiráre sf [At: DN3 / Pl: ~rắri / E: deconspira] 1 Dezvăluire a unui secret, a unei conspirații etc. Si: deconspirat1 (1). 2 Dezvăluire a identității ascunse Si: deconspirat1 (2). modificată

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. și tranz. A (se) trăda. – Din fr. déconspirer.[1]

DECONSPIRÁRE, deconspirări, s. f. Faptul de a (se) deconspira. – V. deconspira.

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. A se trăda. – Des1- + conspira.

DECONSPIRÁRE, deconspirări, s. f. Faptul de a (se) deconspira. – V. deconspira.

deconspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconspíră

deconspirá vb., ind. prez. 1 sg. deconspír, 3 sg. și pl. deconspíră

deconspiráre s. f., pl. deconspirări

DECONSPIRÁ vb. v. destăinui.

DECONSPIRÁRE s. v. destăinuire.

DECONSPIRÁ vb. I. tr. A descoperi, a da pe față o conspirație; a dezvălui un secret. ♦ refl. A se trăda, a-și dezvălui identitatea ascunsă. [p.i. deconspír. / et. incertă].

DECONSPIRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deconspira. [< deconspira].

DECONSPIRÁ vb. I. tr. a descoperi, a demasca o conspirație; a dezvălui un secret. II. refl. a se trăda. (< de1- + conspira)

A DECONSPIRÁ deconspír tranz. (conspirații, secrete etc.) A face cunoscut (tuturor); a da în vileag. /des- + a conspira