debitant, ~ă smf [At: ALECSANDRI, S. 71 / Pl: ~nți, ~e / E: fr débitant] 1 (Înv) Persoană care se ocupă cu vânzarea unor mărfuri, unor obiecte etc. 2 Deținător al unui debit de mărfuri. 3 Persoană care vinde într-un debit1 (2).

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit1 (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant.

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit1 (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant.

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care ține un debit sau care vinde într-un debit. ♦ (Rar) Persoană care vinde sau desface marfă cu amănuntul. Mi-a propus să fie debitantul operelor mele și ne-am înțeles oarecum. ALECSANDRI, D. 71.

debitánt s. m., pl. debitánți

debitántă s. f., g.-d. art. debitántei; pl. debitánte

debitánt s. m., pl. debitánți

debitántă s. f., pl. debitánte

DEBITÁNT s. tutungiu, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.

DEBITÁNTĂ s. tutungereasă, tutungioaică.

DEBITÁNT, -Ă s.m. și f. Deținător al unui debit (de mărfuri); vânzător într-un debit. [< fr. débitant].

DEBITÁNT, -Ă s. m. f. deținător al unui debit1 (4); vânzător într-un debit. (< fr. débitant)

DEBITÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care debitează; aflat în debit. /<fr. débitant

DEBITÁNT2 ~ți m. 1) Persoană care deține un debit; proprietar al unui debit. 2) înv. Vânzător care desface marfa cu amănuntul. /<fr. débitant

debitant m. cel ce vinde cu mărunțișul.

*debitánt, -ă s. (fr. débitant). Cel ce ține un local de debit.

DEBITANT s. tutungiu, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.

DEBITANTĂ s. tutungereasă, tutungioaică.