débit1 sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr débit] 1 Tutungerie. 2 (Înv; îs) ~ de băuturi spirtoase Cârciumă. 3 (Înv) Vânzare continuă de mărfuri cu amănuntul. 4 Cantitate de fluid sau de pulbere fină furnizată într-o unitate de timp. 5 (Îs) ~ instalat Valoare maximă a debitului de apă care poate fi utilizat în scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. 6 Cantitate de material sau de obiecte produse de o mașină sau de o instalație într-o unitate de timp. 7 (Îs) ~ de energie Energie debitată de o instalație într-o unitate de timp. 8 (Med; îs) ~ cardiac Cantitate de sânge expulzată de ventriculul stâng în aortă. 9 (Mil; îs) ~ de foc Numărul de lovituri care poate fi tras de o gură de tun sau de o armură de foc într-o anumită unitate de timp. 10 (Fig; șîs ~ verbal) Frecvență mare de cuvinte pe unitate de timp, în vorbirea cuiva.

débit2 sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr débit, lat debitum] 1 Datorie pe care o are o persoană creditată. 2 Cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva. 3 Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, reducerile de pasiv. 4 Sumă înscrisă în debit2 (2).

DÉBIT1, debite, s. n. 1. Tutungerie. ♦ (Înv.) Debit de băuturi spirtoase = cârciumă. 2. (Înv.) Vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într-o unitate de timp, printr-o secțiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit instalat = valoare maximă a debitului de apă care poate fi utilizat în scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitatea de material sau de obiecte produse de o mașină sau de o instalație într-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitată de o instalație într-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit cardiac = cantitatea de sânge expulzată de ventriculul stâng în aortă la fiecare contracție a inimii sau în cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numărul de lovituri care poate fi tras de o gură de foc într-o anumită unitate de timp. ♦ Fig. Flux verbal (abundent). – Din fr. débit.

DÉBIT2, debite, s. n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum.

DÉBIT1, debite, s. n. 1. Tutungerie. ♦ (Înv.) Debit de băuturi spirtoase = cârciumă. 2. (Înv.) Vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într-o unitate de timp, printr-o secțiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit instalat = valoare maximă a debitului de apă care poate fi utilizat în scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o mașină sau de o instalație într-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitată de o instalație într-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit cardiac = cantitatea de sânge expulzată de ventriculul stâng în aortă la fiecare contracție a inimii sau în cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numărul de lovituri care poate fi tras de o gură într-o anumită cantitate de timp. ♦ Fig. Afluență (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. – Din fr. débit.

DÉBIT2, debite, s. n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum.

DÉBIT1, debite, s. n. 1. (Uneori determinat prin «de tutun») Tutungerie. Dobîndește un brevet pentru debit de tutun în tovărășie cu fratele său. SADOVEANU, E. 93. ♦ (În trecut, în expr.) Debit de băuturi spirtoase = cîrciumă. 2. (Învechit) Vînzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul. V. dever, trafic. 3. Cantitate de fluid sau material mărunt care trece într-o unitate de timp printr-o secțiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit de energie = energie debitată de o instalație într-o unitate de timp. Debit de circulație = numărul de vehicule care trec într-o unitate de timp printr-o anumită secțiune a unei căi de comunicație. ♦ Cantitatea de material sau de obiecte produse de o mașină sau de o instalație într-o unitate de timp. ♦ Fig. Revărsare de vorbe, flux verbal; fel de a vorbi (mult și repede). Stupefiat... de debitul rapid al Bălăceanului... îl zvîrle între arestați. CAMIL PETRESCU, B. 167. Bădița Traian avea din naștere darul oratoriei, vorbea ușor, c-un mare debit. BART, E. 265.

DÉBIT2, debite, s. n. (În opoziție cu credit) Evidență ținută de contabilitatea unei instituții cu privire la bunurile ei și la anumite sume datorate după specificul conturilor; coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru în care se înscrie această evidență.

débit s. n., pl. débite

débit (de tutun, al unui fluid, al vorbirii, în contabilitate etc.) s. n., pl. débite

DÉBIT s. I. v. tutungerie. II. flux. (Are un ~ verbal precipitat.)

DÉBIT s. v. desfacere, plasare, vindere, vânzare.

DÉBIT2 s.n. 1. Desfacere, vânzare a unor mărfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amănuntul; prăvălie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasă să se scurgă un izvor, un rezervor etc. ◊ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apă în unitatea de timp în suspensie. ♦ Cantitate de curent electric dată de o sursă de electricitate într-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Șuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. débit].

DÉBIT1 s.n. Sumă sau lucru împrumutat, de împrumut. ♦ Cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidența contabilă a acestui cont. [Pl. -te, -turi. / < it. debito, fr. débit, cf. lat. debitum].

DÉBIT1 s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece în unitatea de timp printr-o secțiune dată a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportată, prelucrată sau furnizată de o mașină, instalație etc. în unitatea de timp. ♦ ~ cardiac = cantitatea de sânge expulzată din ventricolul stâng în aortă la fiecare contracție a inimii; ~ de foc = numărul de lovituri trase de o gură de foc în unitatea de timp; (inform.) ~ de informație = cantitatea de informații transmise în unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicație. ◊ numărul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum în unitatea de timp. ◊ cantitatea de forțe și mijloace care pot trece în unitatea de timp peste un curs de apă. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalație în unitatea de timp. 3. (fig.) șuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vânzare (de mărfuri) cu amănuntul. ◊ local unde se vinde cu amănuntul; tutungerie. (< fr. débit)

DÉBIT2 s. n. 1. datorie pe care o are cel creditat. 2. cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidența contabilă a acestui cont. (< it. debito, lat. debitum, fr. débit)

débit (-turi), s. n. – 1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuială. Fr. débit. – Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încărca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoană care vinde într-un debit); debitor, s. m. (datornic).

DÉBIT2 ~e n. 1) Cantitate de fluid care trece într-o unitate de timp prin secțiunea unui canal, a unei conducte sau printr-o albie. 2) Vânzare permanentă a mărfurilor cu bucata. 3) înv. Local unde se vindeau mărfuri cu amănuntul. 4) fig. Vorbire rapidă; șuvoi verbal. /<fr. débit

DÉBIT1 ~e n. cont. 1) Sumă pe care cineva o datorează unei persoane (mai ales juridice) creditoare. 2) Rubrică din partea stângă a unui registru contabil, unde se înscriu veniturile și reducerile de pasiv (cheltuielile). 3) Suma înscrisă în această rubrică. /<fr. débit

debit n. 1. vânzare ușoară și continuă: stofe de debit; 2. prăvălie unde se vinde cu mărunțișul: debit de spirtoase; 3. dreptul de a vinde unele mărfuri: debit de tutun; 4. partea contului cu sumele plătite și articolele predate; 5. Jur. sumă datorită: a plăti debitul în totalitate. ║ a. Jur. datorit: daunele-interese ce sunt debite creditorului.

*débit n., pl. e (fr. débit, d. lat. débitum, datorie). Vînzare, maĭ ales de lucrurĭ micĭ și ușoare de mînuit. Localu în care se vînd aceste lucrurĭ: debit de tutun. În contabilitate, pagina pe care se scriŭ articulele ĭeșite și sumele plătite (în opoz. cu credit). Cantitatea de lichid orĭ de gaz procurată de un izvor oare-care într’o unitate de timp. Fig. Modu de a vorbi: a avea debitu ușor.

DEBIT s. I. regie, tutungerie, (înv.) tutunărie, (înv., prin Mold. și Transilv.) trafic. (Vinde într-un ~.) II. flux. (Are un ~ verbal precipitat.)

debit s. v. DESFACERE. PLASARE. VINDERE. VÎNZARE.

DÉBIT1 (< fr.) s.n 1. Cantitatea de fluid (sau de material pulverulent) exprimată prin masa (d. masic) sau volumul (d. volumic) substanței care trece în unitatea de timp printr-o secțiune transversală a unei conducte, a unui râu etc. D. unui râu este în schimbare continuă, variind în lungul cursului și în timp, crescând în general de la izvor la vărsare. Se măsoară în kg/s sau m3/s. ◊ D. specific = cantitatea de fluid care trece în unitatea de timp printr-o secțiune perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului. D. solid = cantitatea de materiale solide transportate de un curs de apă care trece în unitatea de timp printr-o secțiune transversală. Se măsoară în kg/s sau t/zi. D. normal = d. scurs într-un interval de timp dat, în condiții normale de temperatură (273 K) și presiune (1,01325 N/m2). D. efectiv = d. măsurat într-o secțiune într-o secțiune a unei conducte de fluid. D. instalat = valoarea maximă a debitului de apă care poate fi folosit în turbinele unei centrale hidroelectrice. D. de servitute = d. minim al unui curs de apă, care trebuie lăsat în urma unei amenajări hidrotehnice pentru satisfacerea cerințelor din aval. ♦ (TELEC.) D. de informație = mărime ce caracterizează sursa sau emițătorul dintr-un sistem de comunicație, exprimată prin cantitatea de informație (2) transmisă în unitatea de timp. ♦ (FIZIOL.) D. cardiac = cantitatea de sânge expulzată de ventriculul stâng în aortă la fiecare contracție a inimii (d.-bătaie) sau în cursul unui minut (d.-minut). (MILIT.) D. de foc = numărul de lovituri (care poate fi) tras de o gură de foc în unitatea de timp (minut, oră etc.); regim de foc. ♦ Fig. Flux verbal (abundent). 2. Vânzare de mărfuri cu amănuntul, rapidă și în flux continuu. ♦ Magazin (prăvălie) în care se comercializează mărfuri ce pot fi consumate imediat (d. de tutun); spec. tutungerie. 3. Cantitate de mărfuri, număr de persoane ce pot fi transportate într-o unitate de timp.

DÉBIT2 (< it., lat. debitum „datorie”) s. n. 1. Datoria celui creditat. 2. Coloană (în partea stângă) a fiecărui cont, în care, în cazul conturilor active, se înscriu sporurile (creșterile) de activ, iar în cazul conturilor de pasiv reducerile (scăderile) de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. 3. Sumă de bani care determină creșterea conturilor de cheltuieli și diminuarea activelor (orice cont de cheltuieli are balanța în debit și orice cont activ, capital sau venit are balanța în creditare). ♦ Primă săptămânală, stabilită de agentul de asigurări, care urmează să fie primită de asigurat pentru o asigurare pe viață. ♦ Parte a prețului de vânzare a unei valori (acțiuni, bonuri etc.) sau mărfuri acoperită de un credit acordat de un broker.