Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru cățeluș

cățelúș, ~ă sm [At: ANON. CAR. / V: cățăl~ / Pl: ~i / E: cățel + -uș] 1-4 (Șhp) Cățel (1) (mic). 5-6 Cățel (2-3) (mic).
cățelúșă sf [At: PAMFILE, CER. 163 / V: cățăl~ / Pl: ~șe / E: cățea + -ușă] 1 Cățea (1). 3-4 Cățea (2) (mică).
CĂȚELÚȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1). – Cățel + suf. -uș.
CĂȚELÚȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1). – Cățel + suf. -uș.
CĂȚELÚȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1); cotei. Îi știu, cîinii ăia... sînt niște cățeluși. CAMIL PETRESCU, T. II 72. A găsit-o [pe cățea] culcată pe un mindir de paie și avînd împrejurul ei o grămadă de cățeluși, mici cît pumnul. ODOBESCU, S. III 42. Mîngîia... un cățeluș mic din casă. ALEXANDRESCU, M. 285.
CĂȚELÚȘ, căteluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1).
cățelúș s. m., pl. cățelúși
cățelúș s. m., pl. cățelúși
cățelúș, -ă s., pl. ĭ, fem. e. Cățel și maĭ mic, cățea și maĭ mică.
CĂȚELUȘĂ s. (ZOOL.) (Transilv.) tăbălușă, tăbălușcă, (înv.) țincă.

Cățeluș dex online | sinonim

Cățeluș definitie

Intrare: cățeluș
cățeluș substantiv masculin