cătăníe sf [At: ANON. CAR. / V: ~tun~, cotuníe / Pl: ~ii / E: cătană + -ie] (Reg) 1 Serviciu militar. 2 Militărie.

CĂTĂNÍE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militărie. – Cătană + suf. -ie.

CĂTĂNÍE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militărie. – Cătană + suf. -ie.

CĂTĂNÍE s. f. (Regional) Serviciu militar, militărie. Bătrinul Jura, drept și spătos umbla cum știa el să umble de. cînd făcuse cătănia la husari. DUMITRIU, V. L. 71. Și se bucură tot satul. – Vin feciori din cătănie. GOGA, P. 91. Trei ani vor fi la toamnă de cînd l-au dus în cătănie. SLAVICI, N. 1 35. M-a scris neamțu pe hîrtie Și m-o dus la cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301.

CĂTĂNÍE s. f. (Reg.) Serviciu militar; militărie. – Din cătană + suf. -ie.

cătăníe (pop.) s. f., art. cătănía, g.-d. cătăníi, art. cătăníei

cătăníe s. f., art. cătănía, g.-d. cătăníi, art. cătăníei

CĂTĂNÍE s. v. armată, militărie, serviciu militar, stagiu.

CĂTĂNÍE ~i f. înv. Serviciu militar; militărie. [Art. cătănia; G.-D. cătăniei; Sil. -ni-e] /cătană + suf. ~ie

cătănie f. miliție, serviciu militar (în armata austro-ungară): cântec de cătănie.

cătăníe f. Fam. Soldăție.

cătănie s. v. ARMATĂ. MILITĂRIE. SERVICIU MILITAR. STAGIU.