13 definiții pentru căpui
căpui2 vt [At: DA ms / Pzi: ~iésc / E: cap + -ui] A turti extremitatea liberă a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap1. căpuí1 [At: DOSOFTEI, PS. 101 / Pzi: ~ésc / E: mg kapni] (Îrg) 1-2 vt Aprinde pe cineva sau pe ceva (mai ales când caută să se ascundă, să scape) Si: a prinde, (înv) a încăpui. 2 vr A obține. 3-4 vt A asigura viitorul, existența cuiva Vz căpătui. 5 vt (Spc) A căsători pe cineva Si: (pfm) a căpătui. 6 vt (Înv) A avea în păstrare ceva. CĂPUÍ, căpuiesc,
vb. IV.
1. Tranz. (
Înv. și
reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui.
2. Refl. A obține, a-și procura; a încăpui. – Din
magh. kapni. CĂPUÍ, căpuiesc,
vb. IV.
1. Tranz. (
Înv. și
reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui.
2. Refl. A obține, a-și procura; a încăpui. – Din
magh. kapni. CĂPUÍ, câpuiesc,
vb. IV.
1. Tranz. A pune mîna pe cineva (care se ascunde ca să scape); a prinde. Au dat în grabă drumul la șoimi s-o prindă; și zburînd ei după dînsa, au căpuit-o îndată și au adus-o. SBIERA, P. 65.
2. Refl. A obține, a-și procura, a face rost de ceva, a se alege cu ceva. Norocire că nevasta și fata, ce nu visa la d-alde alea, se căpuiseră d-un ginere pe potriva lor. GHICA, A. 691. – Variantă:
încăpuí (SADOVEANU, M. C. 33, CARAGIALE, O. III 38)
vb. IV.
CĂPUÍ, căpuiesc,
vb. IV.
1. Tranz. A pune mâna pe cineva; a prinde.
2. Refl. A obține, a-și procura. [
Var.:
încăpuí vb. IV] –
Magh. kapni. căpuí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. căpuiésc,
imperf. 3
sg. căpuiá;
conj. prez. 3 să căpuiáscă
căpuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpuiésc, imperf. 3 sg. căpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. căpuiáscă CĂPUÍ vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde. căpuì V. a căpătui: așa căpuiț plecă ISP. [Derivat din cap (cf. căpătui)].
căpuĭésc v. tr. (ung. kapni, id. Cp. cu găbuĭesc). Rar.
1) Găbuĭesc, prind, surprind, pun mîna pe: l-a căpuit și l-a dus la arest.
2) (pin confuziune). Căpătuĭesc. V. refl. Mă căpătuĭesc: se căpuise cu multe. – Și
încăpuĭesc (Munt.).
căpui vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE. căpuí, căpuiesc, vb. tranz. – A tăia trunchiul unui copac din toate părțile pentru a cădea (Biserica Albă). – Din cap + suf. -ui (MDA). Căpui dex online | sinonim
Căpui definitie
Intrare: căpui
căpui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a