Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru călcătorie

călcătoríe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: călcător + -ie] 1 Meserie a călcătorului (16). 2 Atelier, încăpere special amenajate în care se calcă (27) rufele Si: călcător (17).
CĂLCĂTORÍE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă (III) haine, rufărie etc. ♦ Spec. Secție sau atelier în care se calcă produsele textile realizate într-o fabrică de confecții. – Călcător + suf. -ie.
CĂLCĂTORÍE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă (III) haine, rufărie etc. ♦ Spec. Secție sau atelier în care se calcă produsele textile realizate într-o fabrică de confecții. – Călcător + suf. -ie.
CĂLCĂTORÍE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă haine, rufărie etc.
CĂLCĂTORÍE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă haine, rufărie etc. – Din călcător2 + suf. -ie.
călcătoríe s. f., art. călcătoría, g.-d. art. călcătoríei; pl. călcătoríi, art. călcătoríile
călcătoríe s. f., art. călcătoría, g.-d. art. călcătoríei; pl. călcătoríi, art. călcătoríile
CĂLCĂTORÍE ~i f. 1) rar Atelier unde se calcă rufe, haine. 2) Secție într-o fabrică de confecții, în care se calcă produsele textile. [Art. călcătoria; G.-D. călătoriei; Sil. -ri-e] /călcător + suf. ~ie
călcătoríe f. Locu unde se calcă: călcătorie de rufe.

Călcătorie dex online | sinonim

Călcătorie definitie

Intrare: călcătorie
călcătorie substantiv feminin