Dicționare ale limbii române

2 intrări

24 definiții pentru cârnosi

cărnosi vt [At: I. IONESCU, M. 698 / V: câr- / Pzi: ~sésc / E: cărnos] (Pop) A îndepărta resturile de carne de pe o bucată de piele, înainte de tăbăcire Si: a cărnui.
cârnosí2 v vz cărnosi
cârnosi1 [At: CREANGĂ, P. 21 / V: ~oși / Pzi: ~sesc / E: ns cf cărnos] 1 vt A rupe carnea în bucăți Si: a măcelări. 2-3 vt A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. 4 vi (Fig) A munci (greu). 5 vt (Fig) A necăji pe cineva. 6 vt (Fig) A chinui. 7 vr A se hârjoni. 8 vr A se înmuia asemenea cărnii. 9 vr A dobândi culoarea cărnii.
CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcire. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.
CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.
CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. cărnos.
CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.
CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.
CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. cărnos.
CÎRNOSÍ, cîrnosesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A sfîșia, a face bucăți. De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie! Știu că i-aș cîrnosi și i-aș jumuli. CREANGĂ, P. 21. 2. (În industria tăbăcăriei) A prepara o piele, curățind-o de carne. (Refl. pas.) [Pieile] se cîrnosesc, adecă se curăță de toată carnea ce a putut rămînea pre dînsele la jupuitul vitei. I. IONESCU, M. 698.
CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. – Din carne.
cărnosí/cârnosí2 (a ~) (a îndepărta carnea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 să cărnoseáscă/să cârnoseáscă
cârnosí2 (a îndepărta carnea) v. cărnosí
cârnosí1 (a ~) (a sfâșia) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnosésc, imperf. 3 sg. cârnoseá; conj. prez. 3 să cârnoseáscă
cărnosí/cârnosí (ind. piel.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărnoseáscă/cârnoseáscă
cârnosí (ind. piel.) v. cărnosi
cârnosí (a sfâșia) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnosésc, imperf. 3 sg. cârnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârnoseáscă
CĂRNOSÍ vb. v. descărna.
CÂRNOSÍ vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.
A CÂRNOSÍ ~ésc tranz. 1) rar A rupe în bucăți (cu mâinile, cu colții, cu ghearele etc.); a sfâșia; a sfârteca. 2) (piei de animale) A pregăti pentru tăbăcit, înlăturând rămășițele de carne. /Orig. nec.
cărnosésc v. tr. (d. carne). Rar. Jupoĭ, curăț de carne, sfîrtic. Refl. Mă hîrjonesc.
cîrnosésc v. tr. (d. carne). Est. Ĭaŭ carnea (de pe o pele răzuind-o). Sfîșiĭ, mănînc carnea de pe (ca lupu oile). Pișc, cĭupesc în glumă. Și cărn-.
CĂRNOSI vb. a descărna, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.)
cîrnosi vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

Cârnosi dex online | sinonim

Cârnosi definitie

Intrare: cărnosi
cărnosi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
cârnosi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: cârnosi
cârnosi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv