cupeț sm [At: (a. 1750) URICARIUL XXII, 375 / V: co~, ~puț / A: și cupeț / Pl: ~i / E: sl кyпиць] 1 (Mol; sim; lit) Negustor. 2 (Trs; rar Ban; spc) Negustor de cai. 3 (Trs; rar Ban) Intermediar la comerțul cu vite.

CUPÉȚ, cupeți, s. m. (Reg.) Negustor. – Din sl. kupĭcĭ.

CUPÉȚ, cupeți, s. m. (Reg.) Negustor. – Din sl. kupĭcĭ.

CUPÉȚ, cupeți s. m. (Regional) Negustor. Eu n-am prăvălie, domnule; eu nu sînt cupeț. CARAGIALE, O. I 235

cupéț (reg.) s. m., pl. cupéți

cupéț s. m., pl. cupéți

CUPÉȚ s. v. comerciant, negustor.

cupéț (cupéți), s. m. – 1. Comerciant, negustor. – 2. Negustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a cumpăra” (DAR), cf. bg. kupec și precupeț. – Der. cupeți, vb. (a face comerț); cupeție, s. f. (comerț). Sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț. Cf. cupi.

cupeț m. pop. negustor: eu n’am prăvălie... eu nu sunt cupeț CAR. [Rus. KUPEȚŬ].

cupéț m. (vsl. kupĭc, d. kupiti, a cumpăra, din goticu kaupôn, germ. kaufen, care vine d. lat. caupo, cîrcĭumar; rus. kupéc; ung. kupec. V. ot-cup, pre-cupeț). Vechĭ. Rar. Negustor.

cupeț s. v. COMERCIANT. NEGUSTOR.