13 definiții pentru cupelă
cupelă sf [At: DEX2 / Pl: ~le / E: fr coupelle] Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. CUPÉLĂ, cupele,
s. f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. – Din
fr. coupelle. CUPÉLĂ, cupele,
s. f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. – Din
fr. coupelle. cupélă s. f.,
g.-d. art. cupélei;
pl. cupéle
cupelá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cupeleáză cupélă s. f., g.-d. art. cupélei; pl. cupéle CUPELÁ vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller].
CUPÉLĂ s.f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. [< fr. coupelle, cf. engl. copper – piele tăbăcită].
CUPELÁ vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller)
CUPÉLĂ s. f. vas refractar, la extragerea metalelor prin cupelație. (< fr. coupelle)
CUPÉLĂ ~e f. Vas făcut din material refractar în care se face extragerea metalelor prin cupelație. /<fr. coupelle *cupélă f., pl. e (fr. coupelle, dim. d. coupe, cupă; lat. cupella și cuppella. V.
cupă). Cupă mică. În chimie, vas p. cupelațiune făcut din oase calicinate.
*cupeléz v. tr. (fr. coupeller, d. coupelle, cupelă). Chim. Supun cupelațiuniĭ.
Cupelă dex online | sinonim
Cupelă definitie
Intrare: cupelă
cupelă substantiv feminin
Intrare: cupela
cupela verb grupa I conjugarea a II-a