cumincior, ~oară a [At: MARIAN, SA. 68 / Pl: ~i, ~oare / E: cuminte + -cior] (Mai ales d. copii) Cumințel.

CUMINCIÓR, -OÁRĂ, cuminciori, -oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. – Cuminte + suf. -ior.

CUMINCIÓR, -OÁRĂ, cuminciori, -oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. – Cuminte + suf. -ior.

CUMINCIÓR, -OÁRĂ, cuminciori, -oare, adj. (Despre copii) Diminutiv al lui cuminte. Văzînd... pe acel copil... că-i atît de cumincior și de curățel, l-au luat la sine. SBIERA, P. 73.

cuminciór adj. m., pl. cumincióri; f. cumincioáră, pl. cumincioáre

cuminciór adj. m., pl. cumincióri; f. sg. cumincioáră, pl. cumincioáre

cumincĭór, -oáră adj. Fam. Cam cuminte.